DISCURS

Discursul ţinut de Preşedinta SNFOR, prof. Elena Cârlan-Ungureanu, pe data de 13 aprilie 2021, în faţa Grupului de reflecţie, în sediul central al Academiei Române:

Distinşi Prieteni,

La prima întâlnire a noastră, din 13 aprilie 2021, am păşit cu emoţie firească în Academia Română, unde ne-am întâlnit şi am început dialogul în cadrul Grupului de reflecţie, spunându-ne fiecare punctul de vedere şi ideile pentru o Românie mai bună, o societate mai dreaptă.

Am auzit ca un leit motiv repetându-se din vorbele Dumneavoastră: “Cine suntem noi”. De la această idee plecăm şi noi, prezentându-ne: sunt CÂRLAN-UNGUREANU ELENA, profesor de istorie, pensionar, absolventă a Facultăţii de Teologie din Chişinău cu recunoaşterea studiilor la Facultatea Babeş-Bolyai Cluj; am urmat studii de doctorat la Universitatea Pontificală Saint Anselmo din Roma, sunt mamă a trei copii şi soţie de preot. Am reprezentat în faţa Dumneavoastră, în calitate de Preşedintă, SOCIETATEA NAŢIONALĂ ORTODOXĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA (SNFOR), în această demnitate am fost aleasă în anul 2003. SNFOR a fost înfiinţată în 1910 de Alexandrina Cantacuzino, într-un moment în care istoria Europei şi a ţării era la fel de zbuciumată ca şi cea a societăţii în care trăim acum.

În anul 1910, România divizată între Principatele Române şi Ardealul de peste munţi, sub Patronajul Regal, se înfiinţează această Societate de către distinsele Doamne din Ţara Românească, având ca scop educarea Neamului Românesc după cum “situaţia politică o cere”.

Cu eforturi imense, Societatea a înfiinţat creşe, grădiniţe, şcoli şi licee proprii - unde au fost formate generaţii de eleve. Sub deviza “Prin noi înşine”, au reuşit să aibă peste 70 de filiale în toată ţara şi zeci de licee şi şcoli, în care învăţau în mod deosebit fetele românilor.

Cele mai reprezentative şcoli fiind: Liceul de Fete din strada Principatele Unite (astăzi Colegiul Dinu Lipatti), Liceul Zoe Râmniceanu, de pe Calea Moşilor, Grădiniţa din Calea Floreasca şi multe alte şcoli generale şi grădiniţe; Liceul de Fete din Galaţi, din Iaşi, Giurgiu, Craiova, Buzău, Chişinău, Odesa, Silistra, etc.

În aceste licee educaţia de căpătâi a fost ca acele Domnişoare să devină cinstite soţii, vrednice mame şi bune românce - toate educate în morala credinţei creştin-ortodoxe.

Mişcarea aceasta a fost o mişcare feministă, pur culturală iar nu religioasă, la şcolile ei având eleve şi de alte religii, mozaică de exemplu, chiar într-o perioadă în care politicul condamna naţia evreiască, pe când Societatea primea în sânul ei membre şi eleve. În discursurile ei, Alexandrina Cantacuzino de multe ori combate misoginismul din societatea românească (din armată, biserică, etc).

Prin educaţia primită în şcolile Societăţii Ortodoxe Naţionale s-a impus demnitatea MAMEI românce, deviza Societăţii era: ”Femeia este menită să fie înger păzitor la căpătâiul pruncului şi străjer în apărarea mormintelor strămoşeşti”, de unde rezultă educaţia primită în cei şapte ani de acasă de la mama, care îţi preda prima lecţie de istorie, prima lecţie de credinţă şi de morală sau cinste.

Am insistat pe tema aceasta a educaţiei, deoarece a fost menţionată de toţi vorbitorii Grupului de reflecţie de astăzi. Noi, venim alături de Dumneavoastră în nădejdea că putem implementa în educaţia tinerelor generaţii tradiţia şi istoria noastră, putem veghea la căpătâiul pruncilor noştri ca ei să devină păstrătorii de mâine ai datinilor şi comorilor poporului român.

Deşi înfiinţată în 1910, Societatea, la câţiva ani îşi va exersa misiunea sanitară şi va trece prin Primul Război Mondial, lăsând o pagină de Glorie în istoria femeilor ortodoxe române.

Încă, din anul 1912, în liceele SONFR se instituie ora de educaţie sanitară, făcând comandă de brancarde de la Şantierul Naval Turnu-Severin ca şi material didactic. Tinerele sanitare de la SONFR vor participa în Războiul balcanic, primind botezul de foc în tratarea răniţilor şi salvarea lor de pe câmpul de luptă – pregătindu-se, parcă, pentru ceea ce avea să urmeze, Primul Război Mondial.

În 1916, Bucureştiul a fost cucerit şi doar în trei ore SONFR a transformat Liceul de Fete din Principatele Unite în SPITALUL 113. În acest Spital s-au tratat peste 1100 de răniţi grav, au murit doar 50 de răniţi. Au evadat ajutaţi de SONFR peste 100 de ofiţeri trataţi, vindecaţi şi îndrumaţi de SONFR să meargă înapoi pe front, alături de ceilalţi combatanţi. Chiar dacă la un moment dat Spitalul este rechiziţionat de nemţi, se vor trata simultan atât ofiţerii ocupanţi cât şi răniţii români existenţi în spital - cu toate că nemţii ar fi vrut să fie eliberat Spitalul de ostaşii români răniţi, dar la insistenţele Alexandrinei Cantacuzino se vor trata împreună şi nemţii şi românii, sub conducerea Alexandrinei Cantacuzino şi cu personal medical de cea mai înaltă clasă.

În perioada Primului Război Mondial, Societatea a instituit supa săracului şi se oferea bucureştenilor şi câte 60.000 de porţii pe zi; se împărţeau în gări, în lagărele de prizonieri români abandonaţi întru-totul de orice alt ajutor.

Chiar dacă era o situaţie foarte grea, din 1916-1918, şcolile SONFR au funcţionat, chiar în spitale se preda alfabetizarea soldaţilor analfabeţi, în cartierele defavorizate ale Bucureştiului profesorii SONFR strângeau copiii şi le predau carte românească.

În această perioadă, Societatea a înfiinţat BIBLIOTECA SATULUI, iar cele peste 70 de filiale s-au bucurat de lecturarea acestor cărţi.

După Primul Război Mondial a fost delegată SONFR să construiască BISERICA NEAMULUI la MĂRĂŞEŞTI, pe locul sângeroasei bătălii, pe un teren care s-a aflat în proprietatea Domnului Ulisse Negroponte, socrul Generalului Eremia Grigorescu, şi care a donat 20 ha Societăţii Ortodoxe, conform actelor de la Arhivele Naţionale ale României.

Biserica a fost inaugurată în 1938, la 6 august, când a participat întreaga suflare românească împreună cu Regele Carol II. La temelia acestei Biserici sunt adunate osemintele a peste 6000 de eroi. Unul dintre culoare poartă numele de Culoarul Cavalerilor, fiind cunoscut ca şi criptă a Cavalerilor Mihai Viteazul.

În 1940, când Ardealul este rupt de trupul ţării, SONFR construieşte pe Dealul Feleacului CRUCEA de pe DEALUL FELEACULUI, înaltă de 33 m şi luminată de 4 reflectoare ca să fie văzută de toţi ardelenii de dincolo de graniţe şi să ştie că România Mamă nu i-a uitat.

Şi în al Doilea Război Mondial, Societatea îşi va desfăşura cu glorie aportul la alinarea suferinţei românilor, va înfiinţa spitale, va milita pentru emanciparea femeii în Europa, înfiinţând Mica Antantă Feministă.

SONFR va colecta 70 de vagoane de alimente şi le va trimite prin Gara Curtici şi prin Ambasada Franţei de la Bucuresti, copiilor Franţei înfometaţi şi în grea lipsă din cauza ocupaţiei germane, în 1943…

În 1948, prin venirea comunismului, Societatea este desfiinţată şi bunurile sunt confiscate, dar spiritul Alexandrinei Cantacuzino şi al demnităţii naţionale implementat fostelor eleve şi membre ale acestei Societăţi va dăinui până în ziua de astăzi.

Imediat după revoluţie, în 1990, un grup de foste membre şi eleve ale SONFR se reorganizează şi reînfiinţează SONFR, inversând cuvintele din titulatura asociaţiei şi rezultând actuala SOCIETATE NAŢIONALĂ A FEMEILOR ORTODOXE DIN ROMÂNIA (SNFOR), funcţionând până astăzi cu această denumire, cu menţiunea că în anul 1991 s-a stipulat în instanţă ca este singura continuatoare în drepturi şi obligaţii a Societăţii ortodoxe înfiinţate în 1910 de Alexandrina Cantacuzino.

Momentan, suntem în faza restabilirii patrimoniului şi a liniei demnităţii naţionale în care şi-au desfăşurat activitatea înaintaşele noastre. Am cercetat arhivele personale şi Arhiva Naţională şi am reuşit să scoatem la lumina tiparului lucrarile: Rolul Bisericii Ortodoxe în dezvoltarea neamului românesc, 2018; Rostul Femeii, 2019; Mama, Bucureşti, 2019; Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române şi Biserica Neamului - Mausoleul de la Mărăşeşti, 2019; Din Istoria SONFR vol. I si II, 2021; SPITALUL 113, Bucureşti, 2021.

Venim alături de Dumneavoastră, dragi prieteni, în nădejdea că mamele române pot fi încă, îngeri păzitori la căpătâiul pruncilor şi străjeri ai respectării tradiţiilor, obiceiurilor, datinilor strămoşeşti.

Femeia română are resurse să implementeze în educarea copiilor ei, toate măsurile, pe care de comun acord le vom lua, ca binele românilor să prospere, iar copiii noştri plecaţi prin ţări străine să revină la Patria Mamă!

Cerându-Vă susţinere, garantăm susţinerea noastră!

Şcolile pe care nădăjduim să le recuperăm, vor promova prestigiul şi învăţăturile ACADEMIEI ROMÂNE, vor fi alaturi de elevii si elevele săraci, dar şi de cei supra-dotaţi.


Cu speranta împlinirii proiectului la care am aderat,
Vă urăm tot binele şi fiind în preajma sărbătorilor Pascale, vă dorim tuturor ani mulţi şi fericiţi, cu creştinescul salut “HRISTOS A ÎNVIAT!” - ca lumina Învierii să fie călăuza neamului românesc!

PREŞEDINTA SNFOR,
PROF. ELENA CÂRLAN-UNGUREANU